Alte zeităţi

Alpan (sau Alpanu) a fost o zeitate htoniană (subpământeană) feminină din mitologia etruscă.

Tot ea era şi zeiţa iubirii sexuale. Uneori era reprezentată cu o mantie largă şi cu sandale, dar de obicei era dezbrăcată. De multe ori, era împodobită cu bijuterii.


Ani a fost un zeu celest al fenomenelor de tranziţie din mitologia etruscă. Poate fi considerat corespondentul etrusc al zeului roman Ianus.


Aplu (sau Apulu) a fost un zeu al luminii şi al vremii, din mitologia etruscă. A fost adesea identificat cu zeul grec Apollo. De obicei era reprezentat purtând frunze de laur, fiind parţial acoperit de o mantie, în rest, nud. Simbolurile sale erau toiagul şi ramura de laur.


Cautha (sau Catha) a fost zeul soarelui din mitologia etruscă. Este identificat cu zeul roman al soarelui Sol, căruia grecii îi spuneau Helios.

Simbolul său era coroana discului solar, fiind reprezentat ţinând în fiecare mână foc, în timp ce iese din mare.


Laran a fost zeul războiului din mitologia etruscă, asimilabil cu zeii războiului Marte din mitologia romană şi Ares din mitologia greacă.

Soţia lui Laran era Turan (asimilată ulterior cu zeiţa Venus din mitologia romană).

De obicei, Laran a fost prezentat ca un tânăr înarmat cu coif şi lance, purtând o mantie.


Maris, zeu etrusc agrar, identificat de romani în epoca arhaică cu Marte, care nu avea încă atribute războinice.


Nethuns a fost zeul apei dulci din mitologia etruscă.

Nethuns a fost identificat cu zeul Neptun, care la origine fusese şi el zeu al fântânilor şi izvoarelor, înainte ca acest zeu roman să preia atributele zeului mărilor Poseidon de la greci.


Nortia a fost zeiţa sorţii din mitologia etruscă.

Nortia a fost identificată cu zeiţa norocului de la greci, Tyche, echivalentul roman al zeiţei Fortuna.

Nortia are un sanctuar la Volsini. Simbolul ei a fost un cui mare. Se obişnuia ca un astfel de cui să fie bătut într-o bucată de lemn cu ocazia Anului Nou.


Summamus este zeul sabin al întunericului nopţii şi al fulgerelor nocturne în mitologia etruscă. Preluat de romani, devine unul din atributele lui Jupiter. Avea un templu la Roma aproape de Circus Maximus şi era sărbătorit anual la 20 iunie oferindu-i-se prăjituri numite summanalia coapte în formă de roţi, ca simbol al carului tunetelor.


Tages (Tarchies) este un zeu htonic şi sapienţial etrusc, având şi atribute mesianice.

Tages este reprezentat cu aspect de copil şi înţelepciune de bătrân. Mitul spune că un ţăran etrusc, arându-şi ogorul, a asistat la apariţia lui Tages de sub o brazdă; strigând speriat şi adunând o mare mulţime de oameni din Etruria, a devenit, împreună cu compatrioţii săi, beneficiarul revelaţiei. Tages le-a dictat ştiinţa auspiciilor (divinaţia după ficatul animalelor sacrificate) şi i-a învăţat să clădească oraşe. Ştiinţa comunicată de Tages a fost înscrisă în cărţile numite de romani Libri haruspicini; apoi zeul a dispărut sub pământ.

Pe ogorul ţăranului, numit Tarchon, s-a construit primul oraş etrusc: Tarquinia. În mormintele oraşului arheologii au găsit lespezi pe care sunt gravate elementele mitului: un cap infantil ieşit din pământ şi înconjurat de preoţi cu tăbliţe scrise în mâini, iar în faţa capului un grup de ţărani gata să primească tăbliţele.


Thalna a fost zeiţa naşterilor din mitologia etruscă.

Thalna era asociată cu zeul cerului, Tin. Întotdeauna a fost reprezentată ca o femeie tânără.


Thesan a fost zeiţa zorilor de zi din mitologia etruscă.

Thesan a fost şi zeiţă a naşterilor, deoarece numele ei era invocat adesea la naşterea unui copil.


Tuchulca (sau Tulchulcha) defineşte un zeu nefast etrusc cu atribute demonice sau poate chiar zeul infernal regent. Imaginea lui culturală, necunoscută până în vara anului 1974 când a fost dezgropată, în Italia, o statuie a sa (la Cerveteri, aproape de Roma), pare să confirme atributele presupuse: nas gros, urechi lungi, frunte teşită, gură cu buze cărnoase şi o mică barbă conică.


Turan a fost zeiţa dragostei, frumuseţii şi gingăşiei feminine, din mitologia etruscă, soţia zeului Laran.

Turan a fost identificată cu zeiţa dragostei, Venus, din mitologia romană şi cu Afrodita din mitologia greacă. Era zeiţa patroană a localităţii Vulci.

Avea ca semne distinctive o lebădă şi o porumbiţă, ambele albe. Alt atribut al său au fost pomii în floare.

În reprezentările artistice apărea cu aripi. Imaginea aceasta a fost reprodusă pe multe oglinzi. Pe o oglindă expusă la British Museum apare şi cu aripioare la picioare.


Turms a fost, în mitologia etruscă, mesagerul zeilor şi cel care conducea sufletele morţilor spre lumea subpământeană, asemeni zeului grec Hermes şi al celui roman Mercur. Ca şi omologul său grec, Turms purta şi el o mantie şi o pereche de sandale înaripate, precum şi un caduceu (baston cu două aripioare în vârf, înconjurat de doi şerpi, care, în antichitatea greco-romană, simboliza pacea şi comerţul).


Voltumna reprezintă un zeu htonic în mitologia etruscă. Mai târziu devine zeul suprem în panteonul etrusc.

Era considerat zeu al schimbărilor şi al anotimpurilor.

Unii oameni de ştiinţă consideră că centrul credinţei etruscilor în Voltumna era la Fanum Voltumnae, localizat în apropiere de actualul oraş Bolsena, din Italia, nu departe de localitatea etruscă Volsinii, cucerită de romani.

Zeul Voltumna a fost preluat de mitologia romană ca zeul Vertumnus.

Figuri mitologice

Principalele figuri ale mitologiei etrusce sunt: Tinia, Uni şi Menrva, formând o trinitate.



Tinia, zeul suprem din mitologia etruscă, element prim în triada maximă, împreună cu Uni şi Menrva (identificată de romani cu triada Jupiter-Iuno-Minerva). Tinia este în primul rând zeu al cerului (cerul fiind, în concepţia etruscă, divizat în 16 zone, fiecare locuită de câte un zeu); după Pliniu cel Bătrân, în Istoria Naturală, triada făcea parte dintr-o eneadă care avea mai ales menirea lansării fulgerelor, acesta fiind şi atributul principal, alături de conducerea universului, a lui Tinia. În ceea ce numiseră romanii disciplina etruscă, un rol principal în magia religioasă îl aveau cărţile fulgurante (atribuite nimfei Vegoe) cuprinzând principiile divinatorii ale interpretării, dar se pare şi ale producerii fulgerelor şi trăsnetelor. Cicero scrie: Etruscii au observat fulgerele şi trăsnetele şi au explicat multe fenomene şi miracole ale naturii. (Despre divinaţie)

Uni, zeiţă principală etruscă, partenera zeului suprem Tinia, asimilată de romani cu Iuno. Uni era ocrotitoarea căsniciei şi a fecundităţii.



Menrva, zeiţă sapienţială din triada etruscă supremă (împreună cu zeul Tinia / Tin şi zeiţa Uni). Preluată de romani, din mitologia etruscă, devine Minerva. Este totodată versiunea etruscă a zeiţei greceşti Atena, apărând portretizată la fel (cu coif, suliţă şi scut). Ca şi Atena, Menrva s-a născut din capul unui zeu, dar în cazul său era vorba de zeul Tinia. O altă deosebire faţă de Atena constă în faptul că aceasta era virgină, în timp ce Menrva promova căsătoria şi naşterea de copii.

MITOLOGIA ETRUSCA

Mitologia etruscă nu este încă prea bine cunoscută. Pentru că alfabetul etrusc nu este complet descifrat, în primul rând datorită lipsei artefactelor şi a izvoarelor scrise, mitologia etruscă este învăluită în mister. Majoritatea datelor cu privire la zeităţile etrusce provin de la autori latini.